Selectează o Pagină

Dragos Coman

Fotografia mi-a intrat in viata cu aceeasi intensitate a unei raze de lumina intr-o zi innourata.

Intr-unul din momentele din spatele aparatului de fotografiat, straduindu-ma sa fac primele fotografii, mi-am dat dintr-o data seama ca era ceva magic in legatura dintre ochiul meu si subiectul pe care il observam. Mi-am dat seama ca ceea ce faceam eu era sa surprind o clipa si sa o transform cumva in ceva nemuritor, sau cel putin ceva care sa merite pastrat intr-o nisa a memoriei cuiva.

Cand, atras de maiestuozitatea sa, mi-am ingaduit sa o privesc mai in profunzime, sa studiez si sa experimentez, am inteles ca fotografia poate fi o arta minunata si un mod unic da a aborda realitatea. Ani de zile s-a crezut ca aparatul de fotografiat ar putea doar sa inregistreze realitatea intr-un fel pur mecanic, fara imaginatie umana, asadar nu poate fi considerata arta.

Aceasta convingere s-a dovedit insa neintemeiata, si asta datorita muncii numerosilor fotografi care, inaintea mea, si-au transformat aparatul de fotografiat intr-un instrument asemanator pensulei unui pictor, adaugand calitati tehnice si artistice, demonstrand cum factori controlati de om cum ar fi compozitia, decizii referitoare la lumina, timp de expunere, inramare, uzul intelligent al culorii, genuinitate si creativitate – pot transforma fotografia intr-o forma de arta.

Cele mai expresive fotografii de portrete si peisaje nu au fost in nici un caz doar “instantanee” , ci fotograful a dedicat timp sa gaseasca lumina perfecta, de multe ori asta insemnand ore si ore de observatie pana sa gaseasca solutia cea mai buna. Un fotograf iscusit pune foarte mult suflet in incercarea de a respecta regulile de compozitie, astfel incat sa creeze o imagine mai echilibrata si armonioasa.